Si totusi…avem Milionari din textile

La 70 de ani, Paul Mircea Vasile, director si actionar majoritar al producatorului de tesaturi pentru casa Prodin, conduce o fabrica pe care a reusit s-o scoata dintr-un proces de faliment care a durat noua ani, din 1997 pana in 2006. “Ca sa rezistam am facut credite peste credite si la un moment dat am ajuns in situatia sa nu mai avem bani. Era simplu sa te imprumuti cand dobanda era 1-2%, dar intre timp s-au desteptat bancile si a inceput cresterea galopanta a dobanzilor, care au ajuns pana la 200%”, evoca directorul Prodin. La un moment dat a ajuns in proces cu Banca Comerciala Romana, dupa ce acumulase datorii de 2,5 milioane de dolari, cand tot rulajul fabricii in 1997 era de 3,5 milioane de dolari. Care a fost solutia salvatoare? \”Terenul pe care produceam. Lichidatorul a vandut tot\”, raspunde Vasile. Cei 17.000 de metri patrati ai fabricii Prodin, amplasata langa targul auto Vitan din Capitala, au fost vanduti cu peste cinci milioane de euro. Banii care au ramas dupa achitarea datoriilor au fost investiti in terenuri si intr-un nou sediu al firmei, intr-o zona periferica a Capitalei. \”Cu circa un milion de euro am cumparat 10.000 mp, ne-am relocat productia si am luat utilaje mai performante. Si ca sa nu dam banii la banca, am facut si alte investitii imobiliare\”, spune Mircea Vasile, fara sa intre in detalii.
Chiar daca si-ar permite sa se retraga linistit din afaceri, directorul Prodin continua sa gandeasca strategii care sa ridice firma unde lucreaza de 24 de ani. Mai mult, vrea sa lanseze anul acesta inca doua noi afaceri, in domeniul imbutelierii de apa si in agricultura. \”Am cumparat niste ferme la Balotesti. Sunt 15.000 mp pe care ii vom transforma in ciupercarii. Cat despre proiectul de a imbutelia apa din Muntii Vrancei, atat timp cat curge apa, curge si banul, ceea ce in textile nu am\”, recunoaste Vasile, estimand ca va avea nevoie de investitii de circa 800.000 de euro in cele doua noi afaceri.
Fortat de situatie sa accepte vanzarea terenului fabricii, Paul Mircea Vasile este exceptia de la o realitate pe cale sa devina regula; este vorba de o noua specie de romani imbogatiti – cei ce au cumparat, in general prin metoda MEBO, fostele fabrici comuniste de textile care azi inseamna active imobiliare ce pot fi valorificate in milioane de euro.
Filatura Romaneasca de Bumbac, Renotex, Textila Unirea sau Zefir sunt doar cateva exemple de fabrici care si-au transformat proprietarii in milionari in euro. Pe locul fostei tesatorii de bumbac Suveica, de exemplu, este in constructie un cartier rezidential de 900 de locuinte, Rose Garden. Aceeasi soarta a avut-o si fabrica de textile Maratex din Baia Mare, unde acum se ridica un proiect mixt care va include un mall, trei cladiri de birouri si un hotel de trei stele, dupa ce actionarii fostei fabrici au vandut dezvoltatorului RED Management Capital un teren de zece hectare, plus cladirile aferente, cu peste 16 mil. euro. La Iasi, producatorul de textile Iasitex a vandut anul trecut circa 4,6 hectare de teren catre un grup israelian, in urma unei tranzactii de aproximativ 21 de milioane de euro, iar, la Cluj, actionarii fabricii de textile Tricotaje Somesul au incasat 12 mil. euro pe un teren de 18.000 mp din zona centrala a orasului. Noul proprietar, compania britanica Dawnay Day, va construi aici un mall si o cladire de birouri, in urma unei investitii de 85 de milioane de euro. O investitie de doua ori mai mare si-a calculat grupul spaniol Gran Via, care a cumparat pentru 42 de milioane de dolari fosta fabrica Tricodava de la fondul de investitii Broadhurst. Pe terenul din cartierul Drumul Taberei din Bucuresti urmeaza sa se construiasca un ansamblu rezidential de 2.000 de locuinte, plus spatii comerciale si de birouri. Iar lista poate continua cu cel putin inca vreo 700 de fabrici, cate functionau inainte de 1989, ale caror rapoarte financiare nu le dau mari sanse de supravietuire, dar care pot valora milioane de euro datorita terenurilor unde sunt amplasate. \”Majoritatea sunt azi inchise, iar proprietarii sunt greu de gasit, pentru ca dupa privatizare ele au fost vandute si revandute\”, precizeaza Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS), adaugand ca in industria de profil privatizarea s-a facut in proportie de 99,5%.
Bogdan Belciu, director general al filialei romanesti a firmei de consultanta A.T. Kearney, explica situatia prin faptul ca scumpirile accelerate din aria imobiliara au creat oportunitati semnificative pentru investitori, dar si pentru firmele care aveau in proprietate cladiri si terenuri. “Este o situatie conjuncturala din care unii au profitat activ, iar altii indirect, prin simplul fapt ca terenurile din proprietatea lor au crescut in valoare in mod neasteptat si au ajuns sa valoreze mai mult decat firma ca atare”, afirma consultantul.
Gheorghe Grecu, presedintele Federatiei Sindicatelor Textile Confectii Conftex, sustine aceeasi idee: \”La privatizare s-a cumparat afacerea in sine, fara sa se acorde importanta terenurilor sau cladirilor, dar a venit momentul in care piata le-a descoperit, au aparut si dezvoltatorii imobiliari si atunci pretul actiunilor a crescut. Din pacate, multi dintre proprietari vad doar profitul si lasa sa moara o industrie\”, apreciaza Grecu.
Ce impulsioneaza, totusi, cresterile spectaculoase in valoare ale acestor fabrici, daca profitul si productia le sunt in scadere? \”Febra imobiliara si cam atat\” raspunde scurt Doru Mladin, presedintele Organizatiei Patronale din Pielarie si Incaltaminte (O.P.PINC). In opinia lui, boom-ul imobiliar care s-a declansat in urma cu cativa ani, cu fabrici active cumparate si apoi inchise pentru a face loc dezvoltarii imobiliare, continua in prezent cu societati cu patrimoniu imobiliar important, care desi sunt inca active in productie, prefera sa isi reloce activitatea de baza in zone sau parcuri industriale, fructificand intr-o forma sau alta oportunitatea afacerii imobiliare.
Maria Grapini indica o alta realitate de business care impinge firmele din industria usoara sa-si vanda terenurile, mai ales cele pozitionate central: \”E neprofesionist ca un om de afaceri sa faca un rulaj de cinci milioane de euro pe un teren care valoreaza de trei ori mai mult\”. Ca director general al producatorului de textile si articole de pasmanterie Pasmatex, Grapini a inceput negocierile cu un dezvoltator imobiliar italian pentru vanzarea terenului de 8.000 mp din centrul Timisoarei, unde functioneaza acum firma. Suma calculata de Maria Grapini sa intre in conturile actionarilor Pasmatex (50% – Grapini; 50% – 20 de actionari persoane fizice) ajunge la 15 milioane de euro, de trei ori mai mult decat rulajul grupului Pasmatex de anul trecut.
\”In niciun caz nu vand Pasmatex ca afacere. Nu dispare productia si nici cele 600 de locuri de munca. Ne relocam\”, tine sa precizeze Grapini, explicand ca a cumparat deja un teren de 20.000 mp in zona industriala a Timisoarei, unde a proiectat o fabrica moderna.
Indiferent de motive, e clar pentru toti producatorii ca nu vor mai produce mult timp in mijlocul oraselor, motivatia lor tinand de faptul ca normele UE de protectie a mediului ii obliga sa se mute in zone industriale. \”Nu va ramane nicio fabrica in centrul orasului, chiar daca este nepoluanta. Toata zona asta – unde erau uzinele Vulcan, Wolf, Zimmer, Tesatoriile Reunite, fabrica de uleiuri Phoenix, Metalurgia Manotehnica – e in schimbare\”, constata Carmen Mari Balu, directorul general al producatorului de tesaturi din in si canepa Industria Iutei Bucuresti, o alta companie care a scos terenul fabricii la vanzare.
Firma, la care detin actiuni 375 de actuali si fosti salariati, are active imobiliare de 27.000 mp, undeva in sectorul 5 al Capitalei. In conditiile in care un metru patrat a ajuns in zona Trafic Greu la 1.400 de euro, fara TVA, actionarii ar putea incasa cel putin 37 mil. euro din vanzarea terenului. Conform lui Carmen Mari Balu, productia va fi mutata pe un teren de cinci ori mai mic, pe Soseaua Alexandriei sau in Berceni. \”Pana nu avem certitudinea veniturilor nu ne putem angaja in investitii\”, precizeaza directorul Industriei Iutei.
Cu o istorie de 80 de ani de activitate neintrerupta, fabrica de confectii din iuta si canepa exporta, in principal in Italia, cam 7% din cifra de afaceri anuala de un milion de euro. Cei 75 de angajati care mai lucreaza in prezent in fabrica privatizata in 1995 prin metoda MEBO produc sfori, tesaturi, saci, covoare si presuri integral din iuta sau in amestec cu in si canepa, dar si produse netesute. \”Am rezistat pana acum fara sa avem datorii si am pastrat si profilul, asa ca ne putem gandi, prin prisma fondurilor structurale europene, la o dezvoltare care sa ne permita sa rezistam si pe pietele europene si la concurenta producatorilor din Asia\”, se arata optimista Mari Balu, gandindu-se la schimbarea traseului spre serviciu cu care s-a obisnuit de 24 de ani. \”Cine stie, poate vom cumpara si noi un spatiu de birouri aici, ca sa pastram sediul social, care este pe actualul amplasament de 70 de ani\”, completeaza Carmen Mari Balu, facand aluzie la faptul ca pe locul actualei fabrici se va ridica o cladire de birouri si probabil un complex rezidential.
Cazul firmei bucurestene nu este singular in acest sector al industriei usoare; principalul concurent, Textila din Iasi, are aceleasi planuri de vanzare a terenului din centrul orasului si de mutare a activitatii in zona industriala. Actionarii, sapte persoane fizice cu participatii cuprinse intre 4% si 23%, cauta cumparator pentru 27.500 mp in zona Copou. \”Suntem intr-o zona rezidentiala si nu mai putem ramane mult aici din cauza poluarii. Pe urma, si suprafata este prea mare pentru necesarul nostru\”, explica Petru Popescu, administrator comercial si unul dintre actionarii firmei, adaugand ca societatea a cumparat deja aproape un hectar de teren la marginea orasului, unde va construi o noua fabrica. Valoarea investitiei a fost de circa 1,3 milioane de euro. In urma unei eventuale tranzactii, societatea ar putea incasa in jur de 22 de milioane de euro, la un pret de 800 euro pe metrul patrat, avansat de Petcu. Ceea ce ar insemna cel putin un milion de euro pentru fiecare actionar in parte. Textila Iasi produce din 1886, sub aceeasi marca, fire din fibre naturale, in, canepa si iuta, dar si sfori, franghii, saci din iuta si panza sau decoratiuni. Fabrica in care lucreaza 118 angajati a avut, anul trecut, o productie in valoare de 1,5 milioane de euro.
Desi putine, nu lipsesc nici cazurile cand firmele aleg sa-si dezvolte singure o politica de investitii imobiliare. Flaros Bucuresti, companie controlata de SIF Oltenia, si-a largit de anul trecut obiectul de activitate si cu constructii si investitii imobiliare. Producatorul de incaltaminte detine o suprafata de 3 ha in zona Timpuri Noi, unde are in plan sa ridice o cladire de birouri de zece etaje si un bloc de locuinte de opt etaje, pe 2.000 si respectiv 400 mp. Proiectul este estimat la 20 de milioane de euro. Actionarii spera sa obtina cel putin jumatate din suma din vanzarea unei parcele de 8.000 mp, in aceeasi zona. Pana la vanzare insa, principala preocupare a companiei este infiintarea unei sectii de productie de incaltaminte de dama la Plenita, in judetul Dolj, unde producatorul va inchiria o hala de 600 mp, urmand ca in cateva luni sa si inceapa productia, cu 80-100 de angajati.
\”Vrem sa iesim cu marca proprie pe piata externa si vizam pentru inceput Rusia\”, declara Ion Sandor, directorul general adjunct al societatii. In acest sens, Flaros a deschis deja un birou la Moscova. Cu o cifra de afaceri de 1,6 mil. euro realizata anul trecut, compania produce zilnic circa o mie de perechi de pantofi barbatesti, integral exportati in sistem lohn sub marci ca Next, Clarks sau Marks & Spencer.
Investitii imobiliare in nume propriu are in plan si ModaTim Timisoara. Producatorul de confectii isi va muta activitatea de productie in afara orasului, iar pe terenul central va construi cinci cladiri de birouri. Prima, cu o suprafata inchiriabila de 7.500 mp, a fost terminata toamna trecuta, in urma unei investitii de 8 mil. euro. Pentru finantarea proiectului, compania a luat un credit de 28 mil. euro de la Investkredit Bank, parte a grupului Volksbank.
Cum au ajuns multe din fabricile din industria usoara sa-si diversifice activitatile, unele chiar sa dispara din peisaj? Cauzele sunt usor de intuit: declinul propriu-zis a inceput in 2004, odata cu intarirea brusca a monedei nationale si scumpirea utilitatilor cu 42%, aminteste presedintele FEPAIUS. Criza declansata a continuat cu invazia de produse ieftine din Asia, iar dupa integrarea in UE, nici mana de lucru din tara nu mai este la fel de ieftina ca acum cativa ani. \”Un tricou chinezesc iese din fabrica la 1,3 euro, in timp ce romanii il produc cu 5,4 euro\”, compara presedintele FEPAIUS.
O alta problema din industrie, pe care o recunosc toti producatorii, este disparitia industriei primare, care furnizeaza materia prima fabricilor. \”Confectiile au fost inlocuite de mii de intreprinderi mici si mijlocii, dar in industria primara, in locul filaturilor, al tesatoriilor de matase sau de bumbac inchise n-a mai aparut nimic\”, sustine Maria Grapini. In acest context, intreprinzatorii trebuie sa aiba lichiditati suficiente: \”Practic platesti cand cumperi, iti blochezi banii in stocuri si nu incasezi imediat, ci in general in termene de plata de 90-120 de zile\”.
In plus, de doi ani incoace fabricile de profil se lupta cu lipsa de forta de munca. Cifrele FEPAIUS arata ca in acest interval productia industriala a scazut cu circa 26% si aproape 80.000 de salariati au fost trecuti pe lista disponibilizarilor sau au plecat de buna voie. Joseph Seroussi, proprietarul J&R Enterprises, un alt mare producator de confectii din Romania, a fost unul dintre primii afectati de restrangerea pietei. Din cinci fabrici – Ikos-Conf si Norada (Odorheiu Secuiesc), Serconf (Botosani), Serca (Calarasi) si T.J.R. Industries -, Seroussi a ramas cu trei, dupa ce a vandut Serca si a inchis fabrica din Tulcea. In ultimii doi ani, de la fabricile J&R Enterprises au plecat in jur de 2.000 de angajati, iar productia s-a redus de la 1,5 milioane de costume produse anual la un milion. Prin urmare, si incasarile grupului J&R Enterprises au scazut cu aproape 40% in ultimii patru ani, ajungand anul trecut la circa 30 mil. euro.
Dincolo de cauze si efecte insa, cert e ca pentru multe fabrici terenurile au devenit o potentiala sursa de finantare, considera Bogdan Belciu, care vede relocarea operatiunilor in zone mai ieftine si reinvestirea in business a surplusului de bani ca decizii normale pentru orice firma care are oportunitati de dezvoltare, dar nu si fondurile necesare investitiei.
Grupul Pasmatex Timisoara a inceput deja regruparea afacerii. Compania controleaza in prezent alte cinci firme de productie si una de servicii: Pasmatex Conf International (care produce in lohn pentru austriecii de la Triumph International), Marion (brand propriu de lenjerie), Pasmatex Fashion (lucreaza brandurile de imbracaminte Mery Style si Grapini), SP Label (firma mixta romano-germana care produce si comercializeaza etichete tesute) si firma de consultanta Smart Consult. De anul viitor insa, structura grupului, care are azi 600 de angajati si afaceri cumulate de cinci milioane de euro, va fi alta, anunta Grapini. \”Restructurez, dar nu renunt la nimic din ce am creat\”, spune managerul, facand referire la faptul ca va inchide firma Marion din Baia Mare, pe motiv de lipsa de personal si costuri mari de gestionare, si va include brandul cu acelasi nume in portofoliul Pasmatex Fashion. Maria Grapini intentioneaza sa vanda si 30% din actiunile Pasmatex pe care le detine, in vederea obtinerii de fonduri structurale cu care sa creasca productia. \”Ca sa pot sa fac asta trebuie sa desprind firma din grup si sa o transform in intreprindere mijlocie cu 150 de angajati\”, spune Grapini. Pasmatex Conf produce anual sase milioane de produse de lenjerie Triumph, contributia comenzilor facute de clientul austriac fiind la 35-40% din afacerile totale ale grupului. In paralel cu productia, compania a inceput si dezvoltarea unei retele de retail. Marcile Pasmatex sunt vandute prin doua magazine proprii in Timisoara si in alte 15 puncte de vanzare independente, iar de anul acesta, Grapini s-a asociat cu Certimpex Focsani (care produce brandul Frenetique), Heliotrop Bucuresti si Knitwear Brasov (care detine brandul Carmen Grigoriu), pentru a deschide magazine in tara impreuna, astfel cheltuielile find impartite in trei.
Castigarea pietei interne cu un brand propriu este si prioritatea managerului de la Prodin. \”In septembrie vom lansa si pe piata interna produse din in si canepa\”, anunta Paul Mircea Vasile. In prezent, toata productia societatii, in valoare de 700.000-800.000 de euro anual, este exportata in principal in tarile din vestul Europei. In cinci ani, estimeaza Mircea Vasile, 60-70% din productie va ajunge sa fie inghitita de piata interna, \”iar daca nu reusim sa ajungem la 5-7 milioane de euro cifra anuala de afaceri, ma reorientez!\”.
Fabrica Prodin, fondata in 1955, avea 1.400 de angajati inainte de 1989, care lucrau in jur de 10 milioane de metri patrati de tesatura pe an. \”Atunci vindeam de 12 milioane de dolari, acum, cu 70 de angajati, nu ajungem nici la un milion de euro\”, rememoreaza omul de afaceri.
Apusul epocii de glorie a lohnului si lipsa fortei de munca i-au determinat deja pe unii producatori sa se concentreze cu succes pe crearea unei marci proprii si sa se extinda peste hotare. Cel mai bun exemplu l-au dat clujenii de la Jolidon, care acum au nu numai o retea de 74 de magazine in Romania, dar au reusit sa si exporte marca, avand 45 de magazine si filiale in Ungaria, Franta si Italia. Pietele externe inghit in prezent 60% din productia Jolidon, care a avut anul trecut vanzari de 60 mil. euro.
Cum a reusit Jolidon sa se extinda? \”Noi facem lucrurile invers, gandim pe termen lung si nu urmarim trendurile. Nu ne-am lasat sedusi de avantajele productiei in sistem lohn, ne-am dezvoltat brandul propriu si ne-am concentrat pe achizitii\”, spune Gabriel Cirlig, proprietarul companiei. Jolidon nu si-a schimbat nici acum strategia, in ciuda profiturilor fabuloase pe care le-ar putea obtine din vanzarea activelor imobiliare. Mai mult, ca sa creasca si mai mult compania, Cirlig a mai cumparat in ultima jumatate de an doua firme: producatorul Tricotaje Ineu si exportatorul italian de lenjerie Lilly. Omul de afaceri clujean a preluat in total cinci firme in utimii patru ani, celalte trei fiind Argos, LCS Conf si Emmeci Italia.
Jolidon, Braiconf sau ID Sarrieri sunt cazurile fericite dintr-o industrie unde majoritatea firmelor au de infruntat concurenta puternica a companiilor occidentale, inclusiv si in ceea ce priveste experienta de afaceri. \”Industria textila din Romania este in declin in termeni relativi, in mare masura din cauza lipsei personalului calificat, dar nu este un caz pierdut. Are in continuare potential\”, considera Bogdan Belciu. In studiile A.T. Kearney, Romania apare in continuare pe unul dintre primele locuri privind atractivitatea pentru comerciantii de textile, dar si pentru productie. Companiile din domeniu par insa de acord ca inca vreo cinci ani cel putin de-acum incolo, in industria usoara mediul de afaceri va fi tot neprietenos. \”Cine poate mai rezista, cine nu inchide. Si din pacate vor fi mai multi cei din a doua categorie\”, prezice Maria Grapini.
Industriei usoare ii va prinde bine finantarea din terenurile si cladirile vandute, daca intr-adevar banii vor fi folositi pentru retehnologizare, investitii in branduri proprii, in retele de magazine , in dezvoltarea de produse noi si care tin cont de tendinte, in platforme de promovare on-line, management performant, etc. Daca banii nu sunt folositi in acest sens atunci industria probabil va continua declinul!
Autori: Ileana Ilie (Business Magazin)
Lucian Diaconu( Business Texin)

Articole HOT

Business Texin
f
fashion

Before Start My Day, Ten Minute For Makeup – VIDEO

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Nemo enim ipsam voluptatem...

fashion

Boho Peace Hippie Girl Enjoying Summer with Flower Styling

black

Black Winter Fashion On Charles Bridge

city

Walking On San Francisco Street Alone

girl

Woman Enjoying Grossglockner High Alpine Road in Austria

Știri

Business Texin
d
dress

Woman Wearing Red Dress-Holding Turned On String lights

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Nemo enim ipsam voluptatem...

2
fashion

Before Start My Day, Ten Minute For Makeup – VIDEO

3
fashion

Boho Peace Hippie Girl Enjoying Summer with Flower Styling

4
black

Black Winter Fashion On Charles Bridge