LA ICR se promovează Valorile!

Doamna Liliana Turoiu, presedintele ICR a avut amabilitatea sa acorde pentru Businesstexin un amplu interviu, pe care l-am publicat si in editia tiparita a publicatiei.

Care sunt principalele direcții pe care vã doriți sã le dezvoltați în cadrul Institutului Cultural Român? Povestiți-mi puțin despre misiunea pe care v-ați asumat-o și obiectivele pe care la aveți pe termen mediu.
Am spus din primele zile ale mandatului meu cã pentru o asemenea funcție nu poți fi niciodatã pregãtit în totalitate. Cu cât activitatea precedentã este mai bogatã, cu atât ești mai pregãtit pentru a face fațã cerințelor complexe ale unui asemenea post. Eu sunt de 20 de ani ancoratã în acest mediu, ca artist vizual, ca profesor la Universitatea Naționalã de Arte, dar am și o mare experiențã în organizarea unor evenimente personale sau de grup. Experiența anterioarã mã ajutã foarte mult.
Mi-am dorit, în primul rând, ca echipa de la ICR sã-mi fie alãturi și sã înțeleagã cã în urmãtoarea perioadã avem nevoie de proiecte în care sã implicãm oameni de culturã reprezentativi. Atitudinea pe care am preferat-o a fost nu aceea de a selecta dintr-o sumã de proiecte câteva, în funcție de procedura legalã, ci de a merge noi în întimpinarea artiștilor români, de a-i cãuta și de a-i invita sã participe la acțiunile ICR. Cred cã este nevoie sã ajungem la ei, în instituțiile în care lucreazã, la expoziții, la târguri de carte, în atelierele lor și sã le spunem și direct cã Institutul Cultural Român îi poate ajuta sã fie mai vizibili în afara României. Peste tot în lume existã practica vizitelor de documentare la teatre, la muzee, în galerii, pentru a detecta ceea ce este valoros și meritã sã fie promovat și în afara țãrii de origine. Știu cã sunt artiști vizuali care lucreazã direct cu marile muzee, în proiecte europene, în care statul român nu e implicat. Asemenea artiști sunt, însã, o minoritate, dar și pe ei, și pe alții putem sã-i sprijinim.

-Care sunt provocãrile pe care le întâmpinați în aceastã funcție?
Funcția în sine reprezintã o mare provocare pentru mine și, sunt convinsã, a reprezentat pentru fiecare dintre predecesorii mei. Provocarea majorã este dublã, aș spune – sã gãsești soluții administrative rapide și eficiente pentru ca instituția sã funcționeze cât mai bine – pe de o parte; sã poți avea tu, ca președinte, și sã poți imprima instituției o activitate creativã, consistentã, care sã aibã semnificație și dupã terminarea mandatului. S-ar putea spune, într-un singur termen, sã fii un bun manager, numai cã ar fi o simplificare forțatã. Prin natura activitãții noastre avem în permanențã contacte cu artiști – adicã oameni cu personalitate, cu niște cariere semnificative în urmã sau cu aspirații pentru viitor. De asemenea, intrãm zilnic în contact cu parteneri internaționali, care au tradiții și mentalitãți diferite, care au sisteme de organizare diferite și, adesea, pretenții care pot pãrea exagerate. Aș spune cã provocãrile sunt la tot pasul, dar noi le vedem mai degrabã ca pe niște oportunitãți. Odatã depãșite, ele ne vor duce cu siguranțã în spații pe care trebuie sã le cucerim. Și aici nu e vorba despre orgoliul de a realiza lucruri noi, ci de a pune în practicã un program, o strategie – indiferent de dificultãțile, inerente, pe care le întâmpini. De aceea subliniez mereu importanța echipei cu care lucrez.

-Povestiți-mi și despre viziunea legatã de industriile creative și cum înțelege ICR-ul sã le dezvolte/încurajeze?
Spun cu fiecare ocazie cã în activitatea de la ICR este nevoie, pe lângã multe alte lucruri, și de creativitate. Creativitatea nu este doar semnul originalitãții, al spiritului de inovare, de schimbare, ci cred cã este unul dintre elementele fundamentale care stau la baza culturii. Din acest motiv ar putea sã parã nepotrivitã alãturarea acestui termen de un cuvânt precum industrie. De altfel conceptul este în continuã schimbare, în sensul cã de la definirea lui inițialã, de la începutul anilor 2000 (John Howkins, The Creative Economy: How People Make Money From Ideas, 2001), lista de domenii pentru care se aplicã s-a tot extins. Ca sã înțelegem cât mai exact la ce ne referim, voi spune cã vorbim despre orice domeniu care se dezvoltã prin creativitate care îi este specificã, prin tehnici și abilitãți care au potențial de dezvoltare și de generare a unor locuri de muncã prin folosirea dreptului de proprietate. De aceea ne referim mai ales la advertising, arhitecturã, meșteșuguri, design (de produs, de modã etc), film, televiziune, fotografie, muzicã, arte vizuale, muzee, galerii, librãrii etc. Au existat în ultimii ani mai multe evenimente în acest domeniu și începem sã ne obișnuim cu termenii, sunt deja multe proiecte concrete care funcționeazã. Tocmai de aceea cred cã este necesarã și implicarea mai substanțialã a ICR, pentru a dinamiza și mai mult activitatea din domeniu și, mai ales, pentru a putea oferi expertiza noastrã pentru promovarea proiectelor reprezentative în strãinãtate, prin rețeaua pe care o avem.
De altfel, chiar dacã nu s-a realizat sub aceastã umbrelã, a industriilor creative, ICR a fost permanent alãturi de filmul românesc, de literaturã, de creația popularã, de designerii români. Mi se pare cã una dintre cheile pentru reușita proiectelor din industriile creative este tocmai deschiderea lor spre orizonturi culturale cât mai largi – spre piețe culturale, dacã vreți sã folosim un termen mai adecvat domeniului. Notorietatea noastrã poate fi de un real folos în acest sens. Poate și ca o recunoaștere a acestor merite, la întâlnirea bianualã a Consiliului Internațional al Creative Industries Federation/Federației Industriilor Creative din Marea Britanie din octombie, a fost validatã afilierea Institutului Cultural Român la Creative Industries Federation. Cu aceastã ocazie am și transmis propunerea ICR de organizare, la București, la începutul anului 2018, a unei conferințe româno-britanice a industriilor creative. Aceste demersuri concretizeazã plasarea promovãrii industriilor creative românești, ca prioritare strategicã, în centrul acțiunilor ICR. Creative Industries Federation (CIF) este organizația reprezentativã a industriilor creative britanice care numãrã peste 1.000 de companii, fundații, instituții publice și private, a cãror contribuție la economia Marii Britanice este estimatã la aproximativ 90 de miliarde de lire sterline anual. Afilierea institutului la CIF s-a fãcut în prezența unor nume grele, influente din domeniu, precum: Roly Keating, directorul general al British Library, Tamara Rojo, director artistic al English National Ballet, Isabel Davis, directoarea pentru programe internaționale a British Film Institute, Stephen Lotinga, președintele Asociației Editorilor Britanici, Linda Merrnick, rector al Royal Northern College of Music, Stephen Woodford, director general al Asociației Britanice de Publicitate. Din Consiliul Internațional al Federației Industriilor Creative din Marea Britanie mai fac parte Tim Davie, director general al BBC Worldwide, Noura al Kaabi, secretar de stat în Ministerul Culturii din Emiratele Arabe Unite, Andrej Kupetz, director general al Consiliului German pentru Design, Anne-Britt Gran, directoarea Centrului Norvegian pentru Industrii Creative. Ședința a fost prezidatã de John Kampfner, directorul executive al Creative Industries Federation, fost redactor-șef al revistei New Statesmen și președinte al Clore Social Leadership Programme, exclusivista pepinierã de lideri pentru sectorul cultural.
Tot la aceastã ședințã, inspiratã de afilierea ICR, s-a decis deschiderea Federației cãtre ambasade și institute culturale, recunoscându-se astfel contribuția semnificativã a programelor de diplomație culturalã la sectorul creativ din Marea Britanie.
-Rețeaua ICR numãrã aproape 20 de institute în toatã lumea. Cum reușeșc acestea sã reprezinte cultura româneascã și care au fost cele mai importante/relevante evenimente pe care acestea le-au desfãșurat anul acesta, de exemplu?
Așa cum se poate observa din pagina noastrã de internet, www.icr.ro, și activitatea filialelor este foarte dinamicã, în condițiile în care ele activeazã pe piețe culturale mature, selective, iar echipele noastre din strãinãtate sunt – numeric vorbind – foarte mici. Dar acesta nu a fost și nu este un impediment pentru activitatea curentã. Institutele noastre beneficiazã de suportul consistent al Direcției Generale Reprezentanțe în Strãinãtate de la ICR București. Aceastã direcție le transmite strategia generalã, aprobatã de Consiliul de Conducere, le monitorizeazã activitatea, supune aprobãrii în Comitet proiectele și programele propuse de fiecare reprezentanțã. Dupã cum se observã, lucrurile nu se fac la voia întâmplãrii, nu existã improvizații, ci sunt proceduri clare de urmat. Aceastã rigurozitate ne permite sã avem eficiențã și consistențã. O listã din care sã nu scãpãm nimic relevant este imposibil sã fac, vã asigur însã cã fiecare reprezentanțã a avut anul acesta mai multe evenimente notabile. Poate, sã amintesc extraordinarul succes al operei ”Oedipe”, a lui George Enescu, în aceastã toamnã la Londra, când 2500 de spectatori au aplaudat în picioare spectacolul care a avut loc în deschiderea stagiunii Filarmonicii londoneze la Royal Festivall Hall, sub bagheta maestrului Vladimir Jurowski, cu participarea Corului Filarmonicii „George Enescu“ și a Corului de Copii Radio. Un succes remarcabil, elogios prezentat de presa internaționalã, care a fost posibil, așa cum remarca însuși directorul London Philharmonic Orchestra, domnul Timothy Walker, cu sprijinul Institutului Cultural Român la Londra. Nu e prima datã când opera lui Enescu a rãsunat în capitala Marii Britanii. În 2016, ”Oedipe” a fost prezentatã la Opera Regalã Covent Garden, tot cu sprijinul ICR, ºi a fost extraordinar de bine primitã. ”Oedipe” de la Royal Festival Hall a avut sala plinã și numeroase cronici elogioase în elitista presã londonezã. De altfel lui Timothy Walker i-am acordat o distincție specialã pentru deosebita implicare în promovarea muzicii lui George Enescu. Cred cã odatã cu deschiderea stagiunii londoneze cu ”Oedipe”, foarte multe instituții muzicale din Europa vor avea curajul sã includã aceastã capodoperã a lui Enescu în repertoriul propriilor stagiuni. Va fi un efect al bulgãrelui de zãpadã. Același lucru s-a mai întâmplat anul acesta, dupã ce ICR a susținut-o pe Geta Brãtescu la Bienala de la Veneția. A fost suficient sã facem asta, pentru ca de atunci sã ni se cearã amãnunte despre Geta Brãtescu din partea multor muzee din întreaga lume, care ar dori sã o expunã. Și nu doar acest eveniment, aș adãuga eu.
-Povestiți-ne mai multe despre vizitele și întâlnirile pe care le-ați avut în ultima perioadã cu oficiali din Marea Britanie, Belgia, Franța sau Portugalia.
Cred cã este chiar obligația președintelui ICR sã aibã o implicare consistentã la nivel de reprezentare, iar din acest punct de vedere am avut un program dens, dinamic, cu rezultate semnificative. Recenta întâlnire cu Joana Vasconcelos, de exemplu, face parte dintr-o serie mai lungã de asemenea momente – sper cã vom avea prilejul sã ne referim la cât mai multe dintre ele -, iar intenția mea este sã pot deschide instituția cât mai mult și cât mai rapid, spre valori din întreaga lume, spre parteneriate cu cele mai prestigioase instituții. Aceste întâlniri personale se transformã în colaborãri extraordinare, aș spune chiar remarcabile. Este foarte important cã Institutul Cultural Român a avut de-a lungul timpului o prestație convingãtoare, consistentã – acest lucru a ajutat la conturarea unui statut credibil în întreaga lume – dar cred cã acum este momentul de a trece la un alt nivel. Acela de a fi implicați în cât mai multe dintre marile evenimente și proiecte internaționale, de a colabora direct cu marii artiști și marile instituții din întreaga lume. În toate întâlnirile la care am participat am avut o comunicare deschisã, directã, caldã – adicã foarte propice pentru a stabili deja posibilitãți concrete de colaborare. Ceea ce se realizeazã de obicei prin discuții „oficiale” încerc sã obțin direct. De exemplu Joana Vasconcelos mi-a mãrturisit cã întâlnirea cu mine a fost prima invitație de colaborare venitã din partea unei instituții din România, manifestându-și dorința de a onora aceastã invitație ”cu mare bucurie”. Am obținut acordul ei pentru organizarea unei expoziții în România, adicã am fi și noi în cercul restrâns al celor care au aceastã șansã, alãturi Muzeul Guggenheim Bilbao, de Paris, unde a fost invitatã de primarului capitalei Franței, de Anglia și de Germania. De asemenea am pus bazele unui program de mobilitate inițiat de Institutul Cultural Român, în contextul împlinirii a 100 de ani de relații diplomatice între România și Portugalia, dar și al Centenarului României Moderne.
Cât despre celelalte vizite pe care le-ați menționat, recent am fost invitatã la Bruxelles, pentru discuții cu privire la stadiul pregãtirilor României și la implicarea ICR în programul Europalia. Am participat, de asemenea, la deschiderea Festivalului Europalia Indonezia, având, astfel, ocazia de a vedea cu ochii președintelui ICR dar și ai artistului, cum se organizeazã un atfel de eveniment, pentru cã peste puțin timp, în 2019, și noi vom organiza o festivitate de acest gen. Discuțiile despre festival fuseserã inițiate înainte de numirea mea, dar lucrurile pãreau puțin întârziate. Partenerii belgieni de la Europalia au punctat de la început faptul cã își doresc sã aibã confirmarea, de la noi, cã lucrurile discutate se vor realiza întocmai, așa încât, la finalul discuțiilor, situația s-a clarificat în totalitate. Participarea României la Europalia va reprezenta o continuare a exercițiului președinției rotative a României la Consiliul Uniunii Europene, ceea ce înseamnã o prezențã foarte puternicã a țãrii noastre în capitala Belgiei.
Cât privește relația cu Franța, aceasta a rãmas una privilegiatã. Chiar președintele Emmanuel Macron a declarat, cu ocazia vizitei recente în România, cã dorește sã revinã în România cu ocazia Centenarului Marii Uniri și a Sezonului România-Franța.
La jumãtatea lunii octombrie am fost prezentã la Paris, în cadrul unei vizite foarte bogate în evenimente și întâlniri. Am participat, alãturi de ambasadorul nostru la Paris, domnul Luca Niculescu, la deschiderea Bienalei de creație tânãrã contemporanã de la Montrouge, am decernat Premiul de literaturã francofonã Benjamin Fondane. Este un premiu deja cu tradiție, oferit de ICR Paris anual, din 2006. Evenimentul a avut loc la galeria ICR Paris, în cadrul somptuoasei expoziții „Exodus. Regard sur Benjamin Fondane“ dedicatã de artista Anca Seel-Constantin personalitãții scriitorului și filozofului de origine românã. Laureata din 2017 a premiului este scriitoarea Ananda Devi, etnolog, doctor în antropologie socialã la Universitatea din Londra și traducãtoare – figurã marcantã a culturii contemporane. Faptul cã ICR a devenit un reper în lumea culturalã, inclusiv prin acordarea unor premii și distincții care încep sã aibã tradiție și notorietate, este un semn al maturitãții instituționale. Consider cã este fundamental ca într-o lume atât de dinamicã sã existe instituții precum ICR care, prin selecțiile și premiile pe care le oferã, sã joace și rolul unui agent valorizant, sã aibã valoarea unui vot de încredere. De asemenea, am decernat, tot la Paris, Marele Premiu George Enesco pentru cea mai bunã interpretare a unei melodii a compozitorului român. Am avut plãcerea de a-l saluta, încã o datã, și pe extraordinarul George Banu. Așa cum puteți constata ne mândrim nu doar atunci când reprezentanți ai culturii române sunt premiați, dar avem și prestigiul necesar de a putea oferi, chiar noi, premii pentru artiști care sunt legați, consistent, de cultura noastrã.
-Ați avut întâlniri la Paris și cu oficiali francezi?
Vizita la Paris a fost un prilej bun de a-l întâlni și pe Pierre Buhler, noul Președinte al Institutului Francez, cu care am discutat despre stadiul pregãtirii programelor din cadrul Sezonului cultural România-Franþa 2018-2019.

Sezonul România-Franța este un proiect complex, care va pune în valoare toate activitãțile culturale comune între România și Franța. Sunt peste 300 de proiecte care vor pleca din România cãtre Franța, și din Franța cãtre România. În mod absolut fericit, acest sezon continuã proiectele pe care toate instituțiile le pregãtesc pentru Centenar. Concret, am avut în ultimele 4 luni zeci de întâlniri, inclusiv cu cei doi comisari, Andrei Țãrnea și Jean Jaques Garnier.
Strategia generalã pe care eu o vãd, cu privire la aceste programe mari, este cea de a crea continuitate, de a crea un fir roșu: Centenarul Marii Unirii, Sezonul Romania-Franța, președinția României la Consiliul Uniunii Europene, Europalia.
-Anul acesta ați lansat Luna Enescu la ICR, un proiect care-l celebreazã marele compozitor, despre care ați spus, la un moment dat, cã este un adevãrat brand de țarã.
Este un proiect în care ICR îl sãrbãtorește pe Enescu în mai multe țãri ale lumii. George Enescu este un cu adevãrat un creator român remarcabil, care poate deveni brand de țarã. Este și un reper al muzicii internaționale, iar Festivalul care îi poartã numele a fãcut foarte mult pentru promovarea și valorizarea lui. Preocuparea Institutului Cultural Român pentru promovarea marilor valori în țarã și în strãinãtate a însemnat, de-a lungul timpului, un parteneriat constant și substanțial cu Festivalul George Enescu. Dar eu cred cã trebuie sã facem mai mult, așa cã promovãm pe tot parcursul anului personalitatea lui Enescu. Institutul Cultural Român, mai ales prin reprezentanțele lui în strãinãtate, a ales sã sprijine continuu aceastã promovare a creației și personalitãții enesciene. De aceea organizãm frecvent conferințe și concerte, lansãm cãrți dedicate lui Enescu, sprijinim inițiative legate de Enescu.
Așa cum spuneți, în România i-am dedicat chiar un program, care se numește ”Luna George Enescu la ICR”, care a debutat pe 8 octombrie 2017, la Centrul Internațional de Conferințe „Casino Sinaia”, prin lansarea unei serii de evenimente dedicate marelui compozitor, precum și a volumului bilingv ”Enescu – muzicianul de geniu în imagini”. Evenimentul de la Sinaia, care s-a bucurat de participarea unor înalți reprezentanți ai corpului diplomatic și ai guvernului, amintesc pe E.S Michèle Ramis, ambasadorul Franței la București și pe domnul Lucian Romașcanu, ministrul culturii și identitãții naționale, dar și a unor personalitãți din mediul artistic și cultural, a fost urmat de lansarea volumului și la București, la Muzeul George Enescu. ICR este onorat cã face parte, printr-un segment consistent al activitãții noastre de promovare a valorilor culturale, din aceastã familie a muzicii românești. Programul „Luna Enescu la ICR” a fost rezultatul firesc al numeroaselor acțiuni pe care reprezentanțele ICR le-au derulat în strãinãtate, cu o frecvențã aproape lunarã, dar mai ales al succesului pe care fiecare eveniment în parte l-a avut în marile capitale culturale ale lumii. George Enescu a reușit sã surprindã esența poporului român în muzica lui, prezentã acum pe scene prestigioase. Cele douã volume ”George Enescu – Muzicianul de geniu în imagini” reprezintã evenimente editoriale de excepție, așa cum Editura ICR ne-a obișnuit în ultima perioadã.
Cei prezenți la Muzeul George Enescu – și au fost multe personalitãți culturale notabile, printre care amintesc și pe domnul Ioan Holender – au asistat la un dialog al ideilor și la mãrturii emoționante despre marele nostru compozitor, dar și despre muzicologul Viorel Cosma, autorul volumului, care a plecat dintre noi în urmã cu doar câteva luni. Au fost mãrturii emoționante și, în ansamblu, o searã emoționantã cu adevãrat.
-Care este azi, la ICR, trendul? Optați pentru promovarea culturii contemporane în detrimentul celei clasice?
E o dilemã mai veche la ICR, fiind acuzat de unii cã nu sprijinã suficient valorile clasice, confirmate, iar de alții cã, dimpotrivã, este dezinteresat de ele și sprijinã mai ales arta contemporanã. La Institutul Cultural Român nu avem, realist vorbind, aceastã dilemã. Ne propunem sã promovãm pur și simplu valorile. Sigur, încercãm sã avem în vedere un spectru cât mai larg al acestora. Am fost bucuroasã sã constat cã echipa de la ICR îmbrãțișeazã aceastã opțiune care mie, ca om care provine din domeniul artelor vizuale, mi se pare absolut fireascã. Nu avem teama de a promova noul – cu micile inconveniente care pot decurge de aici – și anume cã pot fi valori care nu confirmã în timp; pot fi creații care par șocante celor obișnuiți cu exprimãrile mai clasice și așa mai departe.
Pentru noi, cultura este ceva viu, dinamic, nu doar un obiect de muzeu, pe care sã îl punem pe un postament și sã-l privim la nesfârșit. Sã ne imaginãm cã în acest moment sunt sute sau mii de artiști români care lucreazã, care încearcã sã creeze urmãtoarele capodopere, pe care într-o bunã zi le vom aprecia ca atare – mâine, sau peste 10-15 ani. Intenția noastrã este de a scurta aceastã perioadã, astfel încât industriile creative – atât cât se poate vorbi despre ele în România – sã înceapã sã funcționeze. Pentru Institutul Cultural Român este important ca activitatea culturalã sã fie cât mai dinamicã – și am avut și avem numeroase proiecte care sã stimuleze acest lucru – astfel încât toți cei care cred cã au ceva de spus sã primeascã șansa de a se exprima.
În parteneriat cu ICR-ul am dezvoltat anul acesta o serie de proiecte, printre care participarea României la International Fashion Showcase la Londra, prezentarea expoziției Threads of Tradition la Madrid și participarea cu douã expoziții în cadrul România- țarã invitatã la Vienna Design Week, altãturi de ICR Viena. Existã o strategie coerentã legatã de prezentarea designului românesc în cadul institutelor cutlurale ro din alte țãri? De ce cosiderați oportuntã prezentarea celor mai bune creații ale designerilor români în alte orașe?
Chiar și doar enumerarea dvs. aratã cã lucrurile nu sunt întâmplãtoare. Atunci când pe parcursul unui an existã o serie de evenimente, desfãșurate în mai multe țãri – premii, atunci când este vorba despre competiții; parteneriate instituționale de amploare; expoziții în spații cunoscute -, este evident cã lucrurile nu mai pot fi catalogate drept întâmplãtoare.
Institutul Cultural Român are acum un statut – național și internațional – care îi permite ca, mãcar în anumite direcții, sã dea tonul. S-a întâmplat acest lucru în mai multe privințe, iar acum am ales ca una dintre direcțiile pe care sã ne concentrãm sã fie și aceasta. Intenția noastrã este, cum am sugerat, sã dãm tonul, adicã sã mișcãm lucrurile suficient de mult și de bine astfel încât domeniul sã capete o dinamicã îndeajuns de consistentã pentru a genera valoare, pentru a continua în timp, pentru a atrage investiții și pentru a genera proiecte de valoare. Am constatat, și nu pot decât sã mã bucur de acest lucru, cã acolo unde se implicã ICR vin, imediat, și alte instituții, cel mai adesea din domeniul privat. De altfel am și arãtat cã putem colabora și putem face, împreunã cu ele, lucruri minunate. Designul este o parte a culturii, este un domeniu dinamic și plin de interes. Aș spune chiar cã se potrivește foarte bine tinerilor care, dorind sã schimbe ceva – așa cum fac generațiile noi de fiecare datã – pot gãsi în design exact domeniul în care sã se manifeste cel mai bine și cu impactul cel mai mare. Designul este forma care nu doar îmbracã un conținut, ci de multe ori chiar îl genereazã.
-Care sunt principalele proiecte și programe pe care le dezvoltați și pregãtiți pentru 2018? La ce sã ne așteptãm și care sunt cele mai eficiente instrumente de a urmãri activitãțile pe care le desfãșoarã ICR-ul?


Ne propunem sã demarãm noi proiecte de anvergurã, despre unele am vorbit deja, dar ele evolueazã constant, așa cã sunt mereu lucruri noi de comunicat. Din punctul de vedere al președintelui ICR – care a comunicat, din primele zile de mandat, faptul cã ne așteaptã multe proiecte importante cu ocazia Centenarului, cu ocazia Sezonului România-Franța, cu ocazia Președinției României la Consiliul Uniunii Europene și prezența la Europalia – este nevoie sã intensificãm eforturile pentru ca artiștii români sã fie prezenți în evenimente de anvergurã. Nu am diminuat numãrul evenimentelor, nu le-am pus deoparte pe cele mici, dar vom avea în vedere și prezența oamenilor de culturã în contexte care sã adune un public larg, la evenimente reprezentative pe plan regional, cu imagine foarte bunã.
Institutul Cultural Român realizeazã permanent genul acesta de proiecte de anvergurã, iar bugetele nu sunt cele care conteazã în primul rând. Poți avea toți banii din lume, dacã nu ești credibil nu vei convinge prea ușor o instituție serioasã sã colaboreze cu tine. Ca manager, mai ales la o instituție publicã precum Institutul Cultural Român, trebuie ca pe lângã activitatea zilnicã – legatã de organizarea de evenimente, întâlniri, probleme administrative și așa mai departe – sã gãsești și reperele pentru a vedea în ce mãsurã aceste eforturi au rezultatele așteptate. Cu alte cuvinte, sã mãsori eficiența activitãții tale. Dincolo de toate criteriile tehnice, mi se pare cã cel mai important reper este acesta: cum se raporteazã la tine instituțiile similare din strãinãtate? În momentul în care ți se solicitã – uneori chiar cu insistențã – parteneriatul, pentru a realiza în colaborare programe sau evenimente remarcabile, atunci știi cã ești pe drumul cel bun. În aceastã situație suntem noi, acum.
-Cât de importantã este cultura în creionarea unei identitãți naționale și imaginea unei țãri și care credeți cã sunt acele trãsãturi sau valori care ar trebui sã reiasã din orice proiect cultural menit sã reprezinte România?
Sunt mai multe întrebãri – fiecare dintre ele foarte complexã, în ciuda simplitãții aparente. Încerc sã rãspund pe rând. Cultura, în sensul cel mai larg al ei, este de fapt ceea ce ne diferențiazã și apropie în același timp. Ne apropie cu siguranțã, pentru cã este un lucru specific doar omului. Ne diferențiazã pentru cã ea înseamnã, la un moment dat, gusturi, preferințe, subiectivitate. Am spus diferențiazã, dar nu separã, și țin sã subliniez acest lucru. Așa cum am mai spus în diferite ocazii, eu nu cred cã ICR trebuie sã promoveze un anume tip de culturã (fie ea cea clasicã, fie cea contemporanã), ci pur și simplu cultura. Situația este asemãnãtoare în cazul identitãții naționale. Desigur, identitatea este ceva care s-a constituit la nivel istoric, sub forma unui proces cumulativ, dar este și ceva în devenire, ceva care încã se definește și se va modifica pe mãsurã ce și România se schimbã. Tocmai de aceea spun cã trebuie sã acordãm o șansã realã culturii contemporane. Într-un fel, ea este o expresie a identitãții naționale de la acest moment. Ar fi relativ simplu dacã cineva ar putea sã creioneze o identitate și aceasta sã fie pur și simplu implementatã. Au existat asemenea teorii în legãturã cu imaginea unei țãri, aparent au existat și rezultate mãsurabile ca urmare a unor campanii de promovare. Numai cã, oricât am dori, o țarã – și mai ales un popor – nu poate fi redusã la caracteristicile unui produs de marketing. Evoluția în timp și diversitatea, evenimentele majore punctuale, sunt lucruri care pot schimba în permanențã mãcar unele date ale acestui „produs”.
Vã dau un simplu exemplu – dar sunt multe de acest tip – care aratã cum un eveniment cultural poate schimba percepția asupra unei țãri, dar și percepția acelei țãri despre sine. Îmi vine în minte Festivalul George Enescu, care a pus România pe harta culturalã a lumii în câțiva ani prin câteva „ingrediente” pe care le-am putea folosi, ca națiune, mai des: constanțã, seriozitate, criterii valorice stricte, persistențã. Nu pot decât sã mã bucur de faptul cã ICR a fost și este implicat în acest proiect de succes. Și o face nu doar odatã la doi ani, când are loc festivalul, ci în permanențã, prin evenimente de promovare organizate în România și mai ales la filiale noastre din strãinãtate.
Ajungem astfel la cea de-a doua întrebare a dvs., legatã de valorile și de trãsãturile unui proiect menit sã reprezinte România. Simplu formulat, aș spune cã sunt aceleași ca în orice altã capitalã culturalã a lumii. Nu poți impune o valoare culturalã pe termen lung – nici mãcar în cazul culturii de masã -, dar poți propune valori care au autenticitate, care au ceva de comunicat, care au potențial de a se apropia de valorile profund umane. Desigur, aceste lucruri sunt greu de pus într-un caiet de sarcini, dar experții cu care lucrãm, fie cã e vorba de colegii din ICR, fie cã e vorba de juriile sau grupurile de selecție externalizare, au experiența necesarã pentru a ne ajuta. Nu președintele ICR este cel care face selecția – ar fi imposibil, dar și greșit – ci mai degrabã este garantul cã aceasta cade în sarcina acelor persoane care au expertiza și experiența necesare.
Pornind de la aceste principii cred cã sunt șanse ca identitatea naționalã și imaginea României sã fie servite de cultura românã pe care o promoveazã ICR. Iar cultura românã, la rândul ei, sã fie sprijinitã de o imagine mai bunã pe care o are România. Pentru cã, așa cum sugereazã chiar întrebarea dvs., una se sprijinã pe cealaltã.
Cred cã la 10 ani de la integrarea României în Uniunea Europeanã (2007), care a însemnat inclusiv circulația liberã a oamenilor de culturã, deci o deschidere fãrã precedent din partea noastrã, lucrurile au intrat într-un curs normal. Consider cã este un lucru firesc sã existe schimbul permanent de artiști, de idei, de programe. Ce trebuie sã facem noi este sã fim creativi, perseverenți și sã promovãm autenticul, reprezentativul, valoarea. Dar mã uit și la generația tânãrã din cinematografie, din literaturã, din muzicã sau arte vizuale, care nu pare sã aibã vreun complex în a-și exprima identitatea și ideile, fiind dispusã ca pentru asta sã-și asume, uneori, comentarii rãutãcioase sau, poate, chiar anumite critici. Nu ar fi pentru prima datã când artiștii sunt puțin înaintea vremurilor…
Cât de importantã este cultura? Eu aș putea sã rãspund dacã cineva mi-ar spune cu ce instrument cântãrim acest lucru. Eu cred cã este cu adevãrat important sã fim prezenți pe piața culturalã europeanã (și nu doar pe aceasta), nu doar pentru cã suntem membri ai acestui spațiu, ci pentru cã avem ceva de spus, așa cum am avut și în trecut. Nu aș exagera acest rol, e bine sã pãstrãm mãsura lucrurilor, dar nici nu l-aș diminua, așa cum avem obiceiul sã facem uneori, noi românii. Invit pe oricine dorește sã creștem sau sã diversificãm prezența noastrã în spațiul european sã se alãture eforturilor noastre.

Articole HOT

Business Texin
f
fashion

Before Start My Day, Ten Minute For Makeup – VIDEO

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Nemo enim ipsam voluptatem...

fashion

Boho Peace Hippie Girl Enjoying Summer with Flower Styling

black

Black Winter Fashion On Charles Bridge

city

Walking On San Francisco Street Alone

girl

Woman Enjoying Grossglockner High Alpine Road in Austria

Știri

Business Texin
d
dress

Woman Wearing Red Dress-Holding Turned On String lights

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Nemo enim ipsam voluptatem...

2
fashion

Before Start My Day, Ten Minute For Makeup – VIDEO

3
fashion

Boho Peace Hippie Girl Enjoying Summer with Flower Styling

4
black

Black Winter Fashion On Charles Bridge